„Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie” (1Pt 1,25; cf. Is 40,8). Cu această expresie din Scrisoarea întâi a Sfântului Petru, care preia cuvintele profetului Isaia, suntem puși în fața misterului lui Dumnezeu care se comunică pe sine însuși prin darul cuvântului său. Acest cuvânt, care rămâne în veci, a intrat în timp. Dumnezeu a rostit Cuvântul său veșnic în mod uman; Cuvântul său „s-a făcut trup” (In 1,14). Aceasta este vestea cea bună. Acesta este anunțul care străbate secolele, ajungând până la noi astăzi. A XII-a Adunare Generală Obișnuită a Sinodului Episcopilor, celebrată în Vatican între 5 și 26 octombrie 2008, a avut ca temă Cuvântul lui Dumnezeu în viața și în misiunea Bisericii. A fost o experiență profundă de întâlnire cu Cristos, Cuvântul Tatălui, care este prezent acolo unde doi sau trei sunt adunați în numele său (cf. Mt 18,20). Cu această exortație apostolică postsinodală primesc cu plăcere cererea părinților de a face cunoscută întregului popor al lui Dumnezeu bogăția reieșită în adunarea vaticană și indicațiile exprimate de lucrarea comună[1]. În această perspectivă intenționez să reiau ceea ce s-a elaborat de către Sinod, ținând cont de documentele prezentate: Lineamenta, Instrumentum laboris, rapoartele ante și post disceptationem și textele intervențiilor, fie cele citite în aulă, fie cele in scriptis, rapoartele cercurilor mici și discuțiile lor, mesajul final adresat poporului lui Dumnezeu și mai ales câteva propuneri specifice (Propositiones), pe care părinții sinodali le-au considerat de o importanță deosebită. În felul acesta, doresc să menționez câteva linii fundamentale pentru o redescoperire, în viața Bisericii, a cuvântului divin, izvor de reînnoire constantă, dorind în același timp ca el să devină tot mai mult inima oricărei activități ecleziale.
https://drive.google.com/file/d/1C5W0dDeRu6V9cNlbFStiNP4P_kheMih-/view?usp=sharing
Oficiul Pentru Pastorație Biblică 