Viaţa Bisericii se întemeiază pe cuvântul lui Dumnezeu. El este transmis în Sfânta Scriptură, adică în scrierile din Vechiul şi din Noul Testament. Conform credinţei Bisericii, toate aceste scrieri sunt inspirate, îl au pe Dumnezeu ca autor, care s-a folosit de oameni aleşi de el pentru redactarea lor. Datorită inspiraţiei lor divine, cărţile biblice comunică adevărul. Toată valoarea lor pentru viaţa şi misiunea Bisericii depinde de inspiraţia lor şi de adevărul lor. Scrieri care nu provin de la Dumnezeu nu pot să comunice cuvântul lui Dumnezeu şi scrieri care nu sunt adevărate nu pot să întemeieze şi să însufleţească viaţa şi misiunea Bisericii. Totuşi, adevărul prezent în textele sacre nu poate fi recunoscut mereu cu uşurinţă. Uneori există, cel puţin aparent, contraste între ceea ce se citeşte în relatările biblice şi rezultatele ştiinţelor naturale şi istorice. Acestea par să contrazică ceea ce afirmă scrierile biblice şi să le pună la îndoială adevărul. Este clar că această situaţie implică şi inspiraţia biblică: dacă ceea ce este comunicat în Biblie nu este adevărat, cum îl poate avea ca autor pe Dumnezeu? Pornind de la aceste întrebări, Comisia Biblică Pontificală s-a străduit să investigheze asupra raportului care există între inspiraţie şi adevăr şi să verifice în ce mod înseşi scrierile biblice tratează aceste concepte. Înainte de toate, trebuie să se constate că scrierile sacre vorbesc rar în mod direct despre inspiraţie (cf. 2Tim 3,16; 2Pt 1,20-21), dar arată încontinuu raportul dintre autorii lor umani şi Dumnezeu şi exprimă în acest mod provenienţa lor de la Dumnezeu. În Vechiul Testament, acest raport care îl leagă pe autorul uman de Dumnezeu şi viceversa este atestat în forme şi caracteristici diferite. În Noul Testament, fiecare raport cu Dumnezeu este mediat de persoana lui Isus, Mesia şi Fiu al lui Dumnezeu. El, Cuvânt al lui Dumnezeu care s-a făcut vizibil (cf. In 1,1.14), este mediatorul a tot ceea ce provine de la Dumnezeu.
În Biblie se întâlnesc multe şi diferite argumente. O lectură atentă arată însă că argumentul principal şi dominant este Dumnezeu şi planul său mântuitor pentru fiinţele umane. Adevărul pe care-l găsim în Sfânta Scriptură se referă în mod esenţial la Dumnezeu şi la raportul său cu creaturile. În Noul Testament, cea mai înaltă definiţie a acestei legături se găseşte în cuvintele lui Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (In 14,6). Fiind Cuvântul lui Dumnezeu întrupat (cf. In 1,14), Isus Cristos este adevărul perfect despre Dumnezeu, îl revelează pe Dumnezeu ca Tată şi oferă accesul la el, izvorul oricărei vieţi. Celelalte definiţii despre Dumnezeu care se găsesc în scrierile biblice sunt orientate spre acest Cuvânt al lui Dumnezeu care s-a făcut om în Isus Cristos, care a devenit cheia sa de interpretare.
După ce a tratat conceptul de inspiraţie în mărturiile cărţilor biblice, raportul dintre Dumnezeu şi autorii umani şi care este adevărul pe care aceste scrieri ni-l încredinţează, reflecţia Comisiei Biblice s-a oprit să examineze câteva dificultăţi care par problematice din punctul de vedere istoric sau etico-social. Pentru a răspunde la aceste întrebări este necesar să se citească şi să se înţeleagă în manieră adecvată textele care creează dificultăţi, ţinând cont de rezultatele ştiinţelor moderne şi în acelaşi timp de argumentul lor principal, adică Dumnezeu şi planul său mântuitor. Această abordare arată cum îndoielile care se ridică împotriva adevărului şi a provenienţei de la Dumnezeu pot să fie explicate şi depăşite.
Acest document al Comisiei Biblice nu constituie o declaraţie oficială a Magisteriului Bisericii cu privire la această temă, nici nu vrea să expună o doctrină completă despre inspiraţia şi despre adevărul Sfintei Scripturi, ci numai să prezinte rezultatele unui studiu exegetic atent al textelor biblice cu privire la provenienţa de la Dumnezeu şi la adevărul lor. Concluziile sunt oferite acum celorlalte discipline teologice pentru a fi completate şi aprofundate după propriile puncte de vedere.
Mulţumesc membrilor Comisiei Biblice pentru angajamentul lor răbdător şi competent, exprimând urarea ca munca lor să contribuie în toată Biserica la o ascultare tot mai atentă, recunoscătoare şi bucuroasă a Sfintei Scripturi drept Cuvânt care vine de la Dumnezeu şi vorbeşte despre Dumnezeu pentru viaţa lumii.
22 februarie 2014, Catedra sfântului Petru
https://drive.google.com/file/d/19lc4J3jecg29MMqelI3AsV4dyUH3cqsa/view?usp=sharing
Oficiul Pentru Pastorație Biblică 