Predică pentru Duminica Bibliei 2020

În această zi a Domnului celebrăm împreună cu toți creștinii catolici de pe mapamond Duminica Bibliei. Ne îndreptăm venerația și atenția către cartea cea mai sfântă și izvorul primordial pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu. Toată credința noastră, viața însăși a Bisericii se fundamentează pe Sfânta Scriptură. Biblia este cartea sacră care conține istorisirea relației de prietenie pe care Dumnezeu vrea să o instaureze cu omenirea. Unii Sfinți Părinți obișnuiau să afirme că Biblia este scrisoarea de dragoste pe care Dumnezeu o trimite oamenilor. Ea poate fi comparată cu o grădină cu flori; ne putem plimba pe aleile înverzite și admira tot felul de flori, de diferite culori, cu diverse parfumuri. În fața acestei grădini de flori sunt posibile cel puțin două atitudini.  (i) Prima dintre ele, apropierea. Experiența ne învață că, pentru a simți parfumul florilor, trebuie să ne aplecăm către ele și să ne apropiem cu simțul nostru olfactiv. Dacă stăm la distanță, vom avea doar o palidă percepție a mirosului. La fel se întâmplă și în cazul Bibliei. Paul Claudel afirma: „respectul catolicilor față de Sfânta Scriptură este așa de mare, încât preferă să stea departe de ea”. Nu ar trebui să rămânem distanți față de Biblie, ci să ne apropiem de ea. Să ne aplecăm asupra ei, în sensul venerării ei, deoarece acolo vorbește Dumnezeu însuși, să luăm Biblia în mâini și să o citim.

(ii) O altă atitudine privește raportarea noastră la sfintele Scripturi. E știut faptul că trandafirii au spini și dacă iei o floare de acest tip în mâini este riscul să te înțepi. Și Biblia, dacă o asemuim cu o grădină de trandafiri, are spinii ei. În Scriptură sunt texte dificile; unele sunt vechi și greu de descifrat; limbajul e adesea sofisticat. Cu toate acestea, chiar dacă există spinii dificultății, nu trebuie să ne distanțăm de cărțile sacre. Dacă vrem să savurăm frumusețea și prospețimea Scripturilor sacre, ar fi necesar să citim textele, să le medităm și să încercăm să le înțelegem.

Lecturile biblice din această duminică ne introduc în universul Cuvântului cu toată bogăția și splendoarea sa.

Evanghelia relatează începuturile predicării din partea lui Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu este veste bună a bucuriei și strălucire a luminii. Este anunț al eliberării și chemare la comuniune. În proclamarea lui Isus se adeverește ceea ce profețise Isaia: „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare”. Dumnezeu intervine prin Fiul său și inaugurează timpurile mesianice, Împărăția păcii și a vieții care se opune vremurilor mizeriei, asupririi și nefericirii.

Totul este rodul inițiativei lui Dumnezeu care iese din înaltul transcendeței sale și se adresează omului, îl învăluie cu lumina și viața sa. La început a fost Cuvântul care a rupt tăcerea, a fost Domnul care a luat la pas căile istoriei oprindu-se la casele noastre. E sugestivă imaginea din Apocalips, reluată și de Papa Francisc în scrisoarea „Aperuit illis”: „Iată eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el” (Ap 3,20). Acest Cuvânt al Domnului îl interpelează pe om și îl cheamă. Textul evanghelic descrie chemarea primilor apostoli cu formularea „Veniți după mine”! Expresia ar putea fi o bună sinteză a creștinismului: Domnul cheamă la comuniunea cu sine pe orice om. Cel care ascultă invitația, se angajează în urmarea Mântuitorului. Urmarea respectivă se concretizează apoi în două atitudini: credința și convertirea. Așadar, convertiți-vă și credeți în Evanghelie!

Lectura I se leagă într-un mod minunat de evanghelie. Cuvântul Domnului transmis de profetul Isaia vestește o nouă eră în care notele dominante sunt lumina și bucuria. Lumina este în limbajul biblic simbol al lui Dumnezeu: El învăluie cu lumină, îmbracă pe poporul său cu lumină. Bucuria este una specială și provine din conștiința grijii arătată de Domnul față de poporul său. Accentul cade pe intervenția divină care pune capăt întunericului și asupririi și face loc eliberării.

Lectura a II-a scoate în evidență o altă caracteristică a Cuvântului: dimensiunea unității. Paul ia atitudine față de pericolul dezbinării în comunitatea din Corint, acolo unde se constituiseră patru grupări care revendicau apartenența fie la Paul, fie la Apolo, fie la Petru sau direct la Cristos. Paul îndeamnă la armonie și unitate de cuget și simțire. Biblia să fie și pentru noi izvor de unitate și de coeziune.

La lumina Cuvântului sărbătorii de azi, se poate desprinde o primă învățătură: să ne apropiem de Biblie, să deschidem sfânta Scriptură și să o citim. Ar putea să apară o obiecție. Noi nu am studiat teologie, nu avem studii biblice. Cum am putea să înțelegem Biblia? Ne poate inspira o istorioară. Comunitatea era adunată pentru rugăciunea din ziua de sabat. Dar rabinul întârzia să inițieze ceremoniile religioase. La un moment dat, se rupe tăcerea și rabinul se adresează lumii cu aceste cuvinte. Dragii mei, am așteptat deoarece între noi se află cineva care nu știe carte. Valurile vieții l-au dus către muncă, s-a însurat de tânăr și nu a putut să facă școală. Cunoaște doar primele litere din alfabet. Am așteptat să vină îngerii lui Dumnezeu, să amestece acele litere pe care el le știe și să compună o rugăciune în locul lui. Acum putem începe ceremonia sacră. Așadar, pentru a înțelege Biblia și a ne ruga din ea, nu e neapărat nevoie de studii înalte, de multă carte. Maria ne poate fi model în această privință, ea care era o femeie simplă. Atunci când a primit vestea îngerului a înțeles că se împlinesc profețiile. Dar astăzi, cine dintre noi are timp pentru a citi Scripturile. Câți creștini citesc asiduu din Sfânta Scriptură lăsându-se formați de înțelepciunea divină? Aș merge mai departe, există familii care obișnuiesc să se roage din Evanghelie și au în vedere ca datorie călăuzirea copiilor în cunoașterea Bibiliei? Un exercițiu practic ar putea fi acesta: să înlocuim o oră de privit la televizor cu o oră de lectură și meditare a unui text din Biblie.

A doua învățătură privește modul cum ne raportăm la Biblie? Există în cartea Exodului un răspuns al poporului după încheierea alianței de pe muntele Sinai: „Tot ceea ce a poruncit Domnul, noi vom face și vom asculta!” Acesta surprinde prin două aspecte: promptitudinea și accentul pe toate poruncile; toate cuvintele, tot ceea ce a poruncit Domnul, noi vom face. Formularea e puțin curioasă! Logic ar fi așa: noi mai întâi ascultăm, apoi executăm; ordinea normală este să înțelegi mai întâi, și apoi să faci; dacă cineva îți dă o poruncă trebuie să înțelegi, să știi ce ți se cere să faci și apoi să execuți.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu nu corespunde logicii noastre; gândurile mele nu sunt gândurile voastre, căile mele nu sunt căile voastre. Mai apoi, în răspunsul prompt al poporului, se subliniază necesitatea de a nu ezita în fața propunerii alianței, e urgent să se adere imediat cu dorința de a face, apoi aceea de a înțelege; adesea noi vrem mai întâi să înțelegem să punem întrebări înainte de a crede, de a adera și a împlini cerințele Domnului. Răspunsul lui Israel e plin de înțelepciune deoarece acceptă planul lui Dumnezeu. Dar este și expresie a credinței, încrederea că propunerea lui Dumnezeu e o propunere de viață. De aceea, răspunsul este a împlini mai întâi, pentru a rămâne în alianță și a avea viață. Noi, cum procedăm? Facem prompt tot ceea ce ne-a poruncit Domnul? Vrem să înțelegem toate, fără să lăsăm loc și misterului? Cuvântul lui Dumnezeu este îmbrăcat în aura sa de mister, dar ni se cere să îl punem în practică. Un model îl avem tot în sfânta Maria: Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!

În încheiere, reiau prima învățătură cu un îndemn: să ne apropiem de Biblie și să o deschidem. Imperios este să avem o Biblie acasă, dar și mai imperios este să deschidem Biblia și să o citim cu respect, venerație, conștienți fiind că Domnul este cel care ne vorbește. A doua învățătură sugerează să punem în aplicare cuvintele Scripturii, să transpunem Cuvântul în viața personală. Cuvântul să fie făclie pentru pașii noștri și ghid pentru fiecare moment în trăirea vieții creștine. Ne rugăm la această celebrare prin mijlocirea Mariei să primim capacitatea de a înțelege Cuvântul și voința lui Dumnezeu exprimate în Biblie și puterea de a trăi acest Cuvânt cu bucurie.

pr. Iulian Faraoanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s